
Cine asculta lacrimile care cad in ocean? Avem fiecare ascultatorul lui sau doar ne place sa credem asta ca sa fugim de sentimentul de singuratate? Chiar avem nevoie de cineva care sa ne stranga in brate, sa zambeasca plin de lumina doar pentru noi, cineva din ochii caruia sa culegi lucrul pentru care traiesti? Sau doar asta ne-a bagat in cap o parte a societatii prin filme si povesti cu happy-end? Eu inca mai cred k am nevoie!
