duminică, 5 octombrie 2008

Interbari

Cine asculta lacrimile care cad in ocean? Avem fiecare ascultatorul lui sau doar ne place sa credem asta ca sa fugim de sentimentul de singuratate? Chiar avem nevoie de cineva care sa ne stranga in brate, sa zambeasca plin de lumina doar pentru noi, cineva din ochii caruia sa culegi lucrul pentru care traiesti? Sau doar asta ne-a bagat in cap o parte a societatii prin filme si povesti cu happy-end? Eu inca mai cred k am nevoie!

Un ceas fara timp

Dacă un ceas bate

când nu trece timpul, e oare stricat?

Atunci când îl zgârii curg vise.

golit... ar fi un alt bolovan care aşteaptă

timpul sa-l macine.

Dar dacă timpul stă?

Poate imi revin



Să ştii să îneci sau să ştii să te îneci?

Înecat în noroi, spart, cioburile fug unul de altul.

Atât de mult noroi că şi lumina

S-a înecat. S-au stins stele, flacari.

E doar linişte, rece, iar furtuni de linişte

Asurzitor bat în noroi să nu fie auzite.

Înecat în lumină înţelegi dincolo de carne,

Zidurile devin transparente.

Curgi până la capetele infinitului, unde,

Picătură cu picatură te spargi şi te-nglobezi în TINE.