duminică, 5 octombrie 2008

Poate imi revin



Să ştii să îneci sau să ştii să te îneci?

Înecat în noroi, spart, cioburile fug unul de altul.

Atât de mult noroi că şi lumina

S-a înecat. S-au stins stele, flacari.

E doar linişte, rece, iar furtuni de linişte

Asurzitor bat în noroi să nu fie auzite.

Înecat în lumină înţelegi dincolo de carne,

Zidurile devin transparente.

Curgi până la capetele infinitului, unde,

Picătură cu picatură te spargi şi te-nglobezi în TINE.

Niciun comentariu: