Cum de ajunge doar un zambet?

Cum se face ca pentru cei ca mine ajunge sa vezi ca ai facut o fata sa zmabeasca, sincer, ca multumire, pentru a fi multumit. Si cata liniste si frumusete e in ele, in expresia lor usor vesela, dar sincera. Te face sa te simti bine, ca ai facut ceva, macar pentru tine, destul de important. Cel putin mie asta imi da senzati ca traiesc, ca am facut ceva nu doar pentru mine, ca nu sunt inutil.
Partea haioasa o aduce ironia: inceci sa faci asta mai des ca sa doreasca sa stea mai aproape de tine si reusesti doar sa le indepartezi, sa le faci sa vrea sa fuga de tine. In fine, cred ca mie imi ajung acele zambete sa ma simt util, ca sunt in stare sa indeplinesc ceva.
Zambetul din seara asta mi-a amintit o intrebare mult mai veche: de ce mi se pare fetele, cele putine la care am putut sa vad, ca sunt mult ami frunmomase dupa un orgasm, atunci cand se linistesc si nu se mai gandesc la nimic.parca nu-si mai doresc nimic in cele clipe si sunt multumite asa si fatza lor e plina de liniste si de lumina. Si lucrul acesta se intampla indiferent de cat de mult tineam la acea fata, indiferent de cat de frmoasa imi parea cu orice alta ocazie. Dar acest lucru prefer sa ramana un mister de care sa ma bucur de fiecare data cand voi mai avea ocazia, sa admir acea frumusete de care nici ele nu sunt constiete.

Interbari

Cine asculta lacrimile care cad in ocean? Avem fiecare ascultatorul lui sau doar ne place sa credem asta ca sa fugim de sentimentul de singuratate? Chiar avem nevoie de cineva care sa ne stranga in brate, sa zambeasca plin de lumina doar pentru noi, cineva din ochii caruia sa culegi lucrul pentru care traiesti? Sau doar asta ne-a bagat in cap o parte a societatii prin filme si povesti cu happy-end? Eu inca mai cred k am nevoie!

Un ceas fara timp

Dacă un ceas bate

când nu trece timpul, e oare stricat?

Atunci când îl zgârii curg vise.

golit... ar fi un alt bolovan care aşteaptă

timpul sa-l macine.

Dar dacă timpul stă?

Poate imi revin

Să ştii să îneci sau să ştii să te îneci?

Înecat în noroi, spart, cioburile fug unul de altul.

Atât de mult noroi că şi lumina

S-a înecat. S-au stins stele, flacari.

E doar linişte, rece, iar furtuni de linişte

Asurzitor bat în noroi să nu fie auzite.

Înecat în lumină înţelegi dincolo de carne,

Zidurile devin transparente.

Curgi până la capetele infinitului, unde,

Picătură cu picatură te spargi şi te-nglobezi în TINE.